marți, 25 octombrie 2022

Mesajul unei femei din viitor pentru femeile din prezent

- Jurnalul unei femei mature -



Dragă femeie,


Oricine ai fi tu. Indiferent de vârstă. Ție îți este adresată această scrisoare!

Fie că ai peste 16 ani și ești o adolescentă răzvrătită.


16 ani

Fie că ai peste 20 de ani și ești o tânără plină de entuziasm și dorință de a-ți construi o carieră profesională. Sau ești dezamăgită că tocmai te-a părăsit iubitul. Sau poate tocmai te-ai căsătorit și urmează să devii mamă.

Fie că ai peste 30 de ani și ai deja o familie fericită și doi copii superbi. Sau ești deja divorțată și confuzată de viața asta plină de provocări și capcane. Ai deja un copil sau doi pe care ești nevoită să-i crești singură pentru că tatăl nu-și asumă această responsabilitate. Sau doar îți trimite pensia alimentară, forțat de lege. Și ești panicată că nu ai cu cine lăsa copiii cât ești la job. Sau ești „vânată” de unii bărbați însurați pentru că pari labilă psihic și disponibilă fizic și sexual.


Eu la 20 de ani

Fie că ai peste 40 de ani și deja te gândești cu groază că vremea trece și încă nu ai apucat să-ți faci o familie. Încă ești cu un bărbat care nu-și asumă relația. Și poate că vrei să faci un copil și trăiești cu speranța în suflet că poate se întâmplă înainte de a intra la menopauză, mai ales că vezi și alte femei ce devin mame după 40 de ani. Sau poate doar ești singură și plină de lehamite că ai mai putea întâlni bărbatul, acel bărbat, nici măcar tu nu mai știi cum.

Fie că ai peste 50 de ani. Și trăiești într-o continuă anxietate că a cam trecut vremea și nisipul din clepsidra vieții e cam pe terminate. Sau că ești deja bunică și asta te face fericită, indiferent de alte lucruri neîmplinite. Sau că trăiești de 35 de ani într-o relație toxică, cu același bărbat care te face să te simți mică și neînsemnată. Și deși ai stat cu el doar pentru copiii, care au ajuns mari, la casele lor, totuși rămâi lângă el în virtutea inerției. Și deși te plângi și ești nemulțumită și plină de frustrări, totuși nu schimbi nimic, crezând că așa trebuie să funcționezi. Sau tu, femeia singură, împăcată cu ea însăși, cu copii sau nu, cu nepoți sau nu, împlinită și sigură pe ea!

Vă scriu pentru că simt să împărtășesc cu voi cum se vede viața de aici, de la + 55 de ani.

Pentru că și eu am fost pe drumul tău, am trecut prin fiecare an, pe fiecare cărare și am trăit atâtea emoții și stări, am plâns, am făcut alegeri, am suportat consecințe.

Eu la + 30 de ani
M-am judecat, am victimizat, m-am îndoit de mine, am căzut la pământ, m-am ridicat și am pornit mai departe. Am trecut prin depresii, am plâns după despărțiri. M-am îndoit de mine ca mamă. Nu am știut să fiu soția perfectă, am ieșit din relații pentru că nu am putut să stau în relații toxice și nici nu am vrut să-mi consum energia inutil încercând să repar rănile altora, când eu le aveam deja pe ale mele.

Și eu am avut îndoielile mele referitor la ce se va întâmpla după 50 de ani, pentru că aveam doar poveștile generațiilor anterioare și totul era foarte bine prestabilit, după un program clar, în care era musai să mă încadrez.

50 plus însemna menopauza, sfârșitul sexualității, feminității, sfârșitul vieții. Bunicile, mătușile mele mai în vârstă spuneau despre aceasta etapă așa: „m-a iertat Dumnezeu!” De parcă până atunci se făcuseră doar lucruri greșite și aveau nevoie de asta: iertarea supremă! Care urma cu pregătirea „zestrei” pentru lumea de dincolo.

40 de ani

Pentru mine, adolescenta de 16 ani, tânăra femeie de plus 20, femeia de plus 30, plus 40, trecerea timpului, ca femeie, a fost un pic ambiguu. Mă îngrozea trecerea acestui timp, mă speria ideea de a ajunge la plus 50. Nu doream să îmbătrânesc, îmi era frică de ideea de a fi „bătrână, urâtă și zbârcită” cum spunea bunica mea. Deși eu o vedeam atât de frumoasă și luminoasă pe ea. Când eram adolescentă, în mintea mea încolțise ideea că voi muri tânără ca să nu îmbătrânesc, să mă urâțesc și să mă zbârcesc. Pentru mine era mai convenabil să mor tânără și frumoasă, decât să îmbătrânesc.

Și acum să revin în prezentul meu.

Anul acesta (2022) am împlinit 55 de ani.


Viața este plină de surprize. Nu am murit. Pentru că nu se moare când vrem noi, ci atunci când „se termină ața pe mosor” (așa cum spunea bunica mea). Dar nici nu vreau să îmbătrânesc. Sau cel puțin vreau să-mi trăiesc cu bucurie viața.

55 ani
55 de ani. Exact așa scrie în documente. Însă în mine simt cu totul altceva. Pentru că am învățat și experimentat destul de multe. Și pentru că în mine nu mai vreau să încapă frustrările, fricile și alte stări care să mă ducă în zone triste. Pentru că deși nisipul din clepsidra vieții s-a scurs mai mult de jumătate, am decis să mă bucur de fiecare fir de nisip rămas și să savurez fiecare secundă. Am decis să fac memorabilă fiecare clipă trăită. Am decis să învăț lucruri noi și sa experimentez lucruri care să mă uimească.

 Nu vreau să dau sfaturi, nu vreau să fac pe grozava. Ci doar împărtășesc din ce trăiesc eu azi și ce mi-aș spune mie, adolescenta, tânăra de la 20 de ani, 30 de ani, 40 de ani...

Trăiește-ți viata! Creează-ți propriul destin așa cum ți-l dorești. Nu-ți fie teamă să faci alegeri din infinitatea de posibilități. Fii generoasă cu tine când vrei să-ți scrii povestea vieții. Și crede că tot ce tu gândești se va împlini. Fie că este bine, fie că este rău!

Nu creea bărbatul ideal cu care crezi că ai putea să intri în relație! Creează-te pe tine, cum vrei să arăți, să fii, să exiști! El va veni oricum, atunci când tu ești bine cu tine.

Dă-ți voie să ai experiențe și nu te blama atunci când le ai.

Dă-ți voie să greșești și nu te învinovăți pentru ce nu ai fost în stare să faci.

Bucură-te pentru ce ai reușit să faci!

Dacă ești mamă, fă lucrurile așa cum simți și bazează-te pe instinctul de mama.


Fii blândă cu tine și dă-ți voie să "lenevești" atunci când vrei s-o faci, fără să mai tragi de tine până la ultima picătură de energie.

Iar dacă nu ai reușit să faci toate astea, nu te întrista! Exista viață și după 50 de ani. Și încă pare mai frumoasă, mai savuroasă și plină de surprize. În sfârșit îți poți face toate bucuriile, plăcerile și experiențele pe care nu ai apucat încă să le bifezi. Pentru că de aici, de la plus 55, viața curge altfel și curge frumos! Și mai ales ai tot timpul din lume să trăiești frumos și liniștit!

Te îmbrățișez cu drag, femeie frumoasă!

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Drumeție fără de sfârșit...

Jurnal de drumeție -  Drumul Via Transilvanica (30 iulie 2024)   În urmă cu câțiva ani am simțit că mă pierd pe mine și tot repetam asta la ...